Satul Doroțcaia va avea stema și drapelul său
După aproape un an de lucru, Comisia Națională de Heraldică a avizat cele două simboluri publice,(autor Silviu Tabac, pictor Iurie Caminschi).
În urma examinării demersului primarului satului Doroțcaia, raionul Dubăsari, Valeriu Berzan, nr. 175 din 19 septembrie 2017 privind expertizarea şi avizarea proiectelor stemei şi drapelului satului Doroțcaia, raionul Dubăsari (autor Silviu Tabac, pictor Iurie Caminschi), în ședința Comisiei Naționale de Heraldică din 26 septembrie 2017, au fost avizate proiectele următoarelor însemne teritoriale ale satului Doroțcaia, raionul Dubăsari:
- a) stema
- b) drapelul
Totodată la 29 septembrie curent a fost organizată ședința grupului de lucru din cadrul primăriei s. Doroțcaia în care au fost prezentate rezultatete machetul final al stemei și drapelului. În urma căruia urmează să fie remise spre aprobare Consiliului local.
STEMA SATULUI DOROȚCAIA, RAIONUL DUBĂSARI
În câmp albastru, o barză de argint, ciocată și membrată roșu, cu piciorul stâng ieșind din talpa ondulată a scutului, iar cu gheara dreaptă ținând un steag militar (un gonfalon rectangular lung, terminat în coadă de rândunică, având pânza albă, încărcată cu o cruce-firet roșie și îmbrăcată pe o lance de argint), în pal, cu flamura fluturând deasupra capului și coada înfiptă în talpa scutului.
Talpă ondulată și fasciată ondulat de șase piese, de argint și roșu.
Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.
În stema satului Doroțcaia își dau întâlnire trei idei heraldice.
Mobila principală – barza – este o armă aluzivă, care simbolizează faptul că circa 70 % din locuitorii satului poartă numele Berzan, numele întemeietorului presupus al localității. Acest antroponim face parte dintr-o numeroasă familie de nume proprii derivate din apelativul barză și a fost format cu ajutorul sufixului –an de la antroponimul și toponimul Berza, variant moldovenească a lui Berzea1.
Situația onomastică excepțională de la Doroțcaia a permis acceptarea cocostârcului – una din emblemele naționale ale țării noastre și una din emblemele pan-europene – în simbolica teritorială a unui sat. În același timp, barza își păstrează toate semnificațiile tradiționale din mitologia și cultura românească: de protectoare și aducătoare de noroc la casa omului, de unul din cei mai iubiți vestitori ai primăverii, de „pasăre-om” 2. Aceste înțelesuri vechi și accesibile oricui sunt întărite și de câmpul de fundal albastru, care este culoarea cerului, adică a cadrului natural pentru păsări.
Cea de-a doua figură heraldică este talpa ondulată a scutului – simbolul fluviului Nistru, dar și a bogățiilor acvatice ale moșiei Doroțcaia, cuprinzând 14 izvoare, 35 de fântâni și 7 fântâni arteziene publice. Talpa ondulată a fost fasciată în șase brâie, imitând întrucâtva stema orașului ceh Karlovy Vary. Valurile obținute prin această partiționare sunt de două culori: de argint, argintul fiind smaltul heraldic normal al apei, și roșii, roșul fiind culoarea heraldică a sângelui și jertfei de sânge. Astfel, valurile de sânge simbolizează sacrificiul militar de secole al satului de frontieră Doroțcaia, și mai ales jertfele din cele două războaie mondiale, memoria cărora este păstrată cu sfințenie de săteni, precum și din războiul pentru independența Republicii Moldova, rănile căruia sunt încă vii și sângerânde.
Cea de-a treia emblemă – steagul militar, ținut de barză – este, de fapt, steagul Sfântului Gheorghe. El simbolizează triumful forțelor luminii asupra forțelor întunericului, credința nestrămutată în triumful valorilor creștine și general umane în ciuda tuturor vicisitudinilor vremii. Stema parcă vrea să spună că omul-barză stă la straja hotarelor țării, înarmat cu o arma militară dreaptă (steagul militar pe o lance de luptă), arma adevărului și credinței (steagul cu cruce) și arma dreptului străbun (cocostârcul- simbol arhetipal).
Coroana sătească de aur care timbrează scutul, în conformitate cu normele heraldice naţionale, se referă la faptul că satul Doroțcaia are statutul de sat-reşedinţă de comună.
DRAPELUL SATULUI DOROȚCAIA, RAIONUL DUBĂSARI
Drapelul satului a fost elaborat în baza stemei și, cu toate diferențele dictate de regulile vexilologice, păstrează semnificațiile acesteia.
Drapelul reprezintă a pânză pătrată, partiționată în cinci brâie, roșu-alb-albastru-alb- roșu, în proporție de 1:1:4:1:1, și purtând în mijlocul câmpului albastru o barză albă, ciocată și membrată roșu, stând în piciorul stâng și cu gheara dreaptă ținând un steag militar (un gonfalon rectangular lung, terminat în coadă de rândunică, având pânza albă, încărcată cu o cruce-firet roșie și îmbrăcată pe o lance de asemenea albă), în pal, cu flamura fluturând deasupra capului și coada înfiptă în pământ.
Comentarii